Cum ştergi Clujul din memorie

O butadă celebră în Marele Oraş de pe Someşul Mic afirmă cum că marea străduinţă a onor primarului e să pună oraşul pe hartă, iar locuitorii, în afara ei. Mai nou, să-i radă şi memoria / istoria. Iată un exemplu: lucrând de zor (cu trei muncitori) la închiderea străzii Ferdinand din centrul vechiului oraș ardelean, firma Diferit SRL a descoperit poarta de nord a Clujului medieval. Mergeți să vedeți zidul cât mai puteți, deoarece…

„Monumentul stă cel mai bine sub pământ. Ne gândim fie să facem o machetă în dreptul lui, fie marcarea lui pe stradă. Altă soluţie nu este. Va fi conservat în pământ”, a precizat arheologul Sorin Cociş.

Cam ăsta e Clujul napocean după primele sale două decenii de secolul XXI, de 12 ani sub acelaşi primar, după 12 ani cu altul la fel de îndârjit împotriva câtorva categorii de locuitori (care nu-l votează pe EL): câteva flori, asfalt, puțină curățenie prin zona Centrală – în rest, la periferie, Dumnezeu cu mila! Dezmăț imobiliar, praf, trafic îngreunat la orele de vârf.

Să tot trăiești visul clasei de mijloc într-un oraș care, dacă nu și-a uitat încă istoria, pentru că turnurile vechi mai ies uneori din asfalt ca azi, se chinuie din răsputeri să o șteargă, ori s-o îngroape înapoi în pământ. Clujul e locul în care nu voinţa celor 350.000 de locuitori care contribuie la bugetul de 350 milioane de euro contează…

Aici sunt mai importante cele 30 iluzorii milioane aduse într-un alt buget al oraşului (nu știm care?) de un festival de cultură și muzică de relaxare. Sunt mai importante poveștile cu ce vom face decât istoria reală, aproape palpabilă. Pe care, dacă n-o putem șterge cu totul din… anale (sic!), o îngropăm cât mai adânc.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *